SOLDATUL SI BATRANUL MURIBUND

Intr-un spital, o asistentă, vazand un tanar imbracat in haine militare la usa salonului in care pe un pat se afla un bolnav in varsta, muribund, il apuca de brat pe tanar si-l conduse la patul batranului, adresandu-se acestuia:
-”Uite, fiul tau este aici!”

A trebuit insa să repete cuvintele de mai sus de mai multe ori înainte ca batranul sa auda si sa-si deschida ochii. Puternic sedat si obosit din cauza durerii provocata de atacul de cord prin care trecuse, batranul vedea totul incetosat, abia zarindu-l pe tanarul in uniforma care sttea in picioare la capul patului sau, langa instalatia de oxigen. Și-a întins mâna catre silueta acestuia care și-a înfășurat cu dragoste degetele puternice în jurul celor firave si moi ale bătrânului, strângându-le intr-un mesaj de dragoste și încurajare.

Asistenta, privind induiosata la scena din fata ei, a adus un scaun pentru ca tanarul soldat să poată sta lângă pat. Toată noaptea, tânărul militar a stat acolo în salonul slab luminat, ținându-l de mână pe bătrân și oferindu-i cuvinte de dragoste și incurajare.

Din cand in cand, asistenta revenea la ei invitandu-l pe tanar sa se aseze pe un alt pat ramas liber in salon si sa se odihneasca putin. Insa tanarul nu s-a clintit de langa batran, surd parca la zgomotele nocturne ale spitalului – zăngănitul instalatiei de oxigen, râsul membrilor personalului de noapte schimbând salutări, strigătele și gemetele celorlalți pacienți.

Uneori, asistenta il auzea pe tanar spunând câteva cuvinte blânde. Muribundul nu a spus nimic, doar s-a ținut strâns de fiul său toată noaptea. În zori, bătrânul a murit.

Abia atunci tanarul soldat a eliberat mâna acum lipsită de viață pe care o ținea și s-a dus să-i spună asistentei. În timp ce ea făcea ce trebuia să facă, el aștepta. În cele din urmă, terminand ce avea de facut acolo, asistenta l-a urmat in salon la batranul care murise, murmurand cateva cuvinte din cele care se spun la asemenea evenimente. Insa, tanarul a intrerupt-o adresandui-se:

-"Cine a fost acest om?", a întrebat el.

Asistenta l-a privit cu uimire, speriata, raspunzandu-i cu ochii in lacrimi:

- "El a fost….. tatăl tău!"

-"Nu, nu a fost", a răspuns tanarul. "Nu l-am mai văzut în viața mea."

-"Atunci de ce nu ai spus nimic când te-am dus la el?"

-"Am știut imediat că a fost o greșeală, dar am știut și că are nevoie de fiul său, iar fiul său pur și simplu nu era aici. Când mi-am dat seama că era prea bolnav ca să-si dea seama dacă sunt sau nu fiul lui, știind câtă nevoie are, am rămas."

Morala:

Data viitoare când cineva are nevoie de tine... doar să fii acolo. …fa bine si rămâi, nu pleca!.

Articole Recomandate: