PILDA FURNICII

Mi-a placut intotdeauna sa urmaresc viata micilor vietati pe care le intalnesti la tot pasul, sa observ obiceiuri din viata lor si sa admir inteligenta cu care reusesc sa depaseasca numeroasele obstacole pe care le intalnesc in scurta lor existenta.

De aceea, intr-o dimineață am pierdut aproape o oră privind cum o mica furnică  transporta o pană uriașă pentru statura ei, pe terasa din spatele casei mele.

A intalnit mai multe obstacole in drumul pe care si-l propusese sa-l strabata, insa, de fiecare data, a zabovit un pic, de parca ar fi socotit ceva in mintea ei, dupa care a facut ocolul necesar si si-a continuat drumul.

La un moment dat, furnica a intalnit in cale o crapatura lata de aproximativ un centimetru aparuta, cine stie cand, in betonul terasei. După o scurtă cercetare a situatiei, furnica a manevrat pana peste crapatura, a traversat-o catarandu-se pe pana, apoi, ajunsa de partea cealalta, a tras pana dupa ea si si-a continuat drumul nestingherita.

Am ramas, pur si simplu, fascinat de ingeniozitatea acestei furnici, una dintre cele mai mici creaturi care a fost create de natura, iar ceea ce am vazut mi-a intarit si mai mult sentimental de admiratie in fata miracolului creatiei…. Aici a fost o lectie data intr-un minut de o insecta minuscula, comparativ cu ceea ce ne inconjoara, insa  echipata cu un simt deosebit al motivatiei de a explora, a descoperi și  a depăși.

Am urmarit mai departe ce se intampla cu minunea mica si iata ca mi-a fost dat sa vad ca, această furnică, intocmai ca si colocatarii ei cu doua picioare ai acestei planete, poate intalni in drumul ei prin viata si esecuri, obstacole de netrecut. După un timp furnica a ajuns în cele din urmă la destinație : o gaură mică, la capatul unei brazde de flori, care era intrarea în casa sa subterană. Iata ca, aici insa, se pare ca vietatea minuscula, a dat peste o problema fara rezolvare pentru ea: ar putea acea pană mare să încapă în gaura aia mică? Bineînțeles că nu se poate.  

Ceea ce s-a intamplat mai departe m-a lasat pe ganduri, pentru ca, furnica, după ce s-a zbatut sa treaca peste toate obstacolele intalnite in drumul sau, dovedind atata ingeniozitate, fara sa abandoneze nicio clipa pana pe care o cara cu atata tenacitate, ajunsa aici la intrarea in casa ei, pur si simplu, a lasat tot zbuciumul in urma si a intrat nepasatoare in gaura care-o conducea spre casa.

Deci, furnica, inainte de a-si incepe calatoria, nu a crezut decat ca obstacolele pe care le va intalni in drumul sau vor fi doar probleme care trebuiesc rezolvate, iar pana pe care o cara nu era mai mult decat o povara. Si atunci am avut o revelatie:

Asa este si viata noastra! Ne facem griji pentru familia noastră, ne facem griji pentru bani sau pentru lipsa lor, ne facem griji pentru muncă, pentru locul în care trăim, pentru tot felul de lucruri. Acestea sunt poverile noastre - lucrurile pentru care ne zbatem toata viata sa le dobandim , sa le pastram si pentru care luptam, inlaturand toate obstacolele care apar in calea dorintei noastre de a le avea, dar pe care, ajunsi atunci , la destinatia finala, constatand cat sunt de inutile, neputand sa le luam cu noi, le abandonam cu seninatate.

Articole Recomandate: