MAESTRUL SI INVATACELUL

A fost o data un maestru batran in preajma caruia se aciuase un ucenic tanar, cam plangacios si putin indaratnic in invatatura.

Vazandu-l asa de putin interesat in arta deprinderii tainelor intelepciunii, maestrul s-a gandit sa-i dea o lectie, asa ca, intr-o dimineata, l-a trimis pe invatacel sa aduca niste sare.  Când ucenicul s-a întors, stăpânul i-a spus să amestece o mână de sare într-un pahar cu apă și apoi să o bea.

Dupa care, privindu-l cum se stramba din cauza gustului, l-a intrebat:

-"Ce gust are?"

-"Amar", a spus ucenicul.

Stăpânul a chicotit misterios și apoi i-a cerut tânărului sa mai aduca o mana de sare si să-l urmeze pana la lacul din apropiere.

Cei doi au mers în tăcere pana la acel lac, apoi i-a cerut ucenicului sa arunce mana de sare in lac, sa amestece cu mana  si apoi i-a spus:

- "Acum bea din lac."

În timp ce apa curgea pe bărbia tânărului, maestrul l-a întrebat din nou:

-"Ce gust are?"

-"Proaspăt, curat", a raspuns ucenicul mirat.

-"Simti gust de sare sau de amar?" a întrebat din nou maestrul.

-"Nu", a spus tânărul.

Auzind raspunsul dat de invatacel , maestrul s-a apropiat de acesta și a explicat calm:

-“Morala acestei intamplari este urmatoarea:

In viata, durerea  pentru fiecare om este ca sarea pe care ai adus-o in pumn, nici mai mult , nici mai putin. Cantitatea de durere data omului, este aceeasi pe toata durata vietii lui. Ai vazut insa, ca acelasi pumn de sare ti-a dat un gust de amaraciune cand ai baut apa din pahar, iar cand ai baut apa din lac, atunci nu ai mai simtit acest lucru, apa avand gustul bun, fara urma de amar.

Deci totul depinde numai de …masura in care ineci durerea.Atunci cand durerea te copleseste, singurul lucru bun pe care poti sa-l faci este sa-ti deschizi larg sufletul si sa-l umpli cu sentimente bune si frumoase. Nu mai lasa sufletul sa fie mic, cat un pahar si sa-l amarasca durerea, ci….. lasa-l sa devina un lac.”

Articole Recomandate: